Ninsoarea graurilor

M-am trezit, cu ninsoarea la fereastra, fulgi razleti dar insistenti. 
In arborele de Maclura, cel cu ,,nuci verzi", statea, cam pleostit, 
mierloiul meu. De ceva vreme, in fiecare dimineata la ora 5, ma 
trezeste cu cantecul lui. Astazi a cantat in ninsoare, necajit ca 
primavara asta capricioasa ii cam da planurile peste cap. Tocmai 
cand soata lui trudea din greu la construirea cuibusorului lor de 
nebunii. Intre noi fie vorba, pe Madalin (asa il alint eu pe mierloiul 
asta) nu l-am vazut miscand un pai. Madalina face totul. Cara paie, 
ramurele si lut (ieri a plouat, asa ca a avut lut gata facut pentru 
captusirea cuibului). El, ca orice mierloi care se respecta, canta dar 
nu prea mult, dimineata si seara atat, in restul zilei nu l-am auzit - si 
trage cu ochiul la eventualii rivali sau amanti care i-ar putea tulbura 
intimitatea. Acum, ca tot am aruncat firimituri de paine la vrabii, a 
venit si el sa se infrupte. L-a urmat si Madalina, lasand la o parte 
truda cuibului. Mi-am pregatit o cana de lapte cald si stau cu coatele 
pe geam si-i privesc. Sub ninsoarea care s-a intetit deja, cei doi 
mananca linistiti. Apoi, na belea! gaita e chiar in plopul in care ei si-au 
facut cuibul. Au sarit amandoi ca arsi, tacanind furiosi si alungand-o 
pe coana gaita pana dincolo de bloc. Apoi, multumiti de reusita, au 
revenit la ale lor: Madalin, in arborele de Maclura, "sa stea de veghe 
la hotare", Madalina, ca orice casnica respectabila, sa trebaluiasca 
prin gospodaria proprie.
Sambata dimineata, cu o cana de lapte in mana, la geamul din bucatarie. 
Si afara ninge, razlet dar nostalgic de spectaculos, o ninsoare din acelea 
cu nume puerile. Nu stiu, parca i-as spune ,,ninsoarea graurilor", ca tot 
sunt pline antenele blocurilor de aceste aripate abia sosite dinspre sud.

stefan s. 
16 martie 2013