Dragoste cu nabadai

L-a luat de mot si dadea cu el de pamant. Nu o data, ci de 
mai multe ori... Credeti ca s-a potolit? As! Ciufulit bine, s-a 
scuturat putin, apoi, infoiat ca un curcan, a inceput sa-i faca, 
iarasi, curte. Cea vizata, nepasatoare (sentimental) la toata 
insistenta lui, l-a admonestat din nou. 
- Potoleste-te, parca i-a zis, nu vezi ca esti ridicol! 
Sarea praful, cand dadea cu el de pamant...De, dragoste cu 
nabadai, dragoste intre vrabii si vrabioi. 
Anul trecut, in primavara, am vazut o scena asemanatoare, in 
cimitir, pe un mormant vecin cu cel al lui tata socru. (In cimitire 
nu ,,traiesc" doar morti, ci si o multime de pasari!). 
Mama soacra ma striga, sa-i dau catuia ca sa tamaieze, eu, cu 
ochii la cele doua vrabii, habar n-aveam. 
- Stefane! 
Stefan, nimic. 
- Mai Stefane! 
Neam, Stefan era in lumea lui.  
A luat mama soacra un bolovan si a aruncat in cele doua vrabii. 
- Ma!...Mai traiesti?!...Eu credeam ca a murit doar tac-tu!!...
Vrabiile sunt cele mai banale pasari de la noi. Dar am ramas atasat 
de ele, le ador, de mic copil le-am hranit la fereastra. 
Primavara, vrabiile, mai ales vrabioii, sunt de nerecunoscut. Li se 
dezvolta glandele sexuale, intra in calduri cu totii; la femela se 
mareste ovarul si numarul de ovule, la masculi, volumul testiculelor 
e de 1127 de ori mai mare in aceasta perioada. ( D. Radu). 
Le trece repede fierbinteala si dragostea va deveni rutina, cand 
gurile mereu flamande ale puilor vor striga dupa mancare.
(Fila veche de jurnal). 

stefan s. 
20 martie 2013