Jurnal de păsărar 1 - Ziua Păsărilor

- foto: șt. s - 

    E Ziua Păsărilor astăzi. 
    Au și păsările o zi a lor, pe care, din păcate, o cinstesc doar cunoscătorii. 
    Eu sunt un păsărar oarecare, în sensul naiv al cuvântului, nici măcar 
ornitolog amator nu mă pot numi. Cum notam în Jurnalul de anul trecut, 
eu nu sunt specialist, am acces la puține date tehnice, dar a urmări o pasăre 
în mediul ei natural - când îți stă la îndemână acest lucru - poate fi o 
opțiune pentru orișicine... În fiecare pasăre e un strop de viață, cum în 
fiecare om ar trebui să existe un mic imbold de a cunoaște și respecta viața. 
   Iubind și respectând o pasăre, un pom sau o banală floare, ne iubim și 
respectăm pe noi înșine. Noi nu trăim într-o lume paralelă, nu suntem 
căzuți din cer - deși cu cerul avem legături văzute și mai ales nevăzute! -, 
de aceea nici nu trebuie să rămânem nepăsători la tot ce există în jurul 
nostru. 
   O pasăre cântă și pentru noi, chiar dacă ea, tributară a unor instincte 
înnăscute, nu este conștientă  de acest lucru. Ea cântă... și ne încântă și 
pe noi! 
    Și pentru acest strop de cântec, pentru această puțină desfătare 
sufletească pe care ne-o aduce, ar trebui să-i fim recunoscători și să 
mulțumim cerului că pasărea există. Că încă mai există păsări, aceste 
delicate ființe și minunate poezii în mișcare! 
    

- foto șt. s -

ștefan s. 
1 aprilie 2014