Scoala...in natura

Se cunoaste ca e saptamana Scolii altfel, centrul orasului era plin  
de grupuri de elevi. Si in Cismigiu era aceeasi forfota scolareasca! 
Am vazut dascali vorbindu-le copiilor despre natura, citindu-le 
numele copacilor de pe tablite, mirandu-se si ei de platanii uriasi 
din mijlocul parcului. 
Tineretul ar trebui scos mai des in natura si desprins asfel de vraja 
nefasta a calculatorului. Ar trebui sa existe lectii in aer liber, chiar 
si dascalii ar avea nevoie de putina contemplare a naturii. 
Trecand pe langa aceste grupuri de elevi, am vazut ca exista si 
dascali deficitari in cunoasterea unor lucruri de-a dreptul elementare. 
O fetita, cu un balon colorat in mana, si-a intrebat profa: 
- Ce pasari sunt acestea, doamna? 
Doamna, o femeie in varsta si durdulie, s-a uitat cu suficent dezinteres 
la cele doua pasari. 
- Cred ca sunt stancute, a zis in cele din urma. 
- Ce frumoase...ce pestrite sunt! s-a mirat fetita. 
Tocmai treceam pe langa grupul lor si am auzit discutia. 
- Sunt grauri, i-am zis fetitei, si mi-am vazut de drum. N-am vrut ca 
fetita aceasta, curioasa din fire, sa traiasca cu sentimentul ca stancutele 
sunt... pestrite! 
- Auziti, doamna, nu sunt stancute, sunt grauri..., am auzit-o pe fetita 
zicandu-i profesoarei. 
- Asa o fi, a zis doamna...tot pasari sunt! 
In mijlocul naturii, toata lumea are de invatat cate ceva. Daca scoala 
romaneasca ar fi mai des ... altfel decat in mod obisnuit, ce bine ar fi! 
(Insemnare de ieri, 2 aprilie 2013). 

stefan s. 
3 aprilie 2013