ninge
prin fata ferestrei trece,
cu zboru-i inflorit
un sticlete.
(aproape haiku)
De aceste versuri, scrise cu cateva ierni in urma, mi-am amintit
dis-de-dimineata, cand am tras storurile de la fereastra. Afara
ningea...si un stolisor de Carduelis zbura prin fata ferestrei.
Desi a nins si a fost frig, perechea de grauri si-a pazit cu
strasnicie scorbura din plopul din fata blocului. El, in rastimpuri,
fluiera smechereste!
Vrabiile si cele doua mierle, foarte atente la igiena lor personala,
au facut o baie strasnica in baltile de pe strada...Mi s-a facut frig
numai privindu-le.
Am trecut pe la SOR, mi-am amintit ca nu mi-am platit cotizatia
pe anul in curs. Sunt membru (neactiv) intr-o societate ornitologica,
macar atata lucru sa fac si eu. M-am intors cu o geanta de reviste
despre pasari, si multumesc pe aceasta cale dlui Valentin, pentru
amabilitate si intelegere.
Spre seara a inceput sa ninga, bacovian de-a dreptul. Si un
porumbel, venit parca de pe alta lume, a rupt crengute din teiul
din fata ferestrei si a zburat cu ele in cioc...Inca unul, pe langa
graurii familisti si zabauci, caruia ninsoarea nu i-a ravasit instinctele.
stefan s.
27 martie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu