vazute langa blocul invecinat: ciuguleau din painea aruncata vrabiilor.
In Cismigiu, cu doua paini cumparate am hranit pasarile.
S-au adunat
cu zecile in jurul meu: vrabii, porumbei, gugustiuci, dar si cateva
mierle,
2 macaleandri, 3 grauri, 2 pitigoi mari, cateva cinteze. Toate aceste
pasari, fara mofturi, s-au infruptat din painea aruncata de mine. Zapada
si
frigul de-afara au fost buni … bucatari!
In acelasi timp am urmarit si doi masculi de Dendrocopos
syriacus, cca
15-20 de minute. I-am observat de aproape, s-au harjonit in copacii
aflati in preajma mea, la doar cativa metri de sol. Totul s-a desfasurat
pe muteste, fara strigate (cu doua exceptii) si fara violente fizice (doar
doua lovituri de cioc au schimbat intre ei). Coborau de-a-ndoaselea pe
trunchiul copacului, in acelasi timp, ca la dansul sincron, se amenintau,
isi rasuceau capetele, se alergau unul pe altul, lipsind orice intentie de
… paruiala.
aflati in preajma mea, la doar cativa metri de sol. Totul s-a desfasurat
pe muteste, fara strigate (cu doua exceptii) si fara violente fizice (doar
doua lovituri de cioc au schimbat intre ei). Coborau de-a-ndoaselea pe
trunchiul copacului, in acelasi timp, ca la dansul sincron, se amenintau,
isi rasuceau capetele, se alergau unul pe altul, lipsind orice intentie de
… paruiala.
I-am lasat in pace, n-aveam timp sa stau dupa ei, si am
incercat sa dau
de un alt picid, a carui tipat sinistru rascolea tot Cismigiul.
L-am descoperit
cu greu, in varful uscat al unui arbore, undeva pe langa ,,Izvorul
lui Eminescu”.
Statea aproape nemiscat, scotand acel tipat caracteristic,
cam o data la
doua minute. Pentru un scurt moment, in timp ce se muta dintr-un
copac in
altul, am putut da si verdictul: o femela de Picus viridis (se stie ca
la aceasta
specie tipa si femela).
Am vazut trecand in zbor si un stol de vreo 4-5 sturzi; am
remarcat culoarea
rosie-caramizie a pieptului unuia dintre ei (Turdus pilaris
?).
Si o ultima observatie: linga ,,Izvorul lui Eminescu”,
din pamantul umed de aici,
un macaleandru scotea cu ciocul viermusi. Era atat
de ocupat cu munca lui, ca
nici nu m-a bagat in seama, spre fericirea mea.
In Cismigiu era zapada, atat pe jos cat si pe crengile
pomilor (mai ales pe cetina
coniferelor).
(Jurnal de pasarar, fila de ieri, 28 martie 2013)
Am trecut si astazi prin Cismigiu, am putut sa zabovesc doar 30 de minute.
Aceleasi pasari; de data aceasta au lipsit ciocanitorile (ambele specii), sturzii
si macalendrii. Doi grauri se certau de la o coaja uscata de pizza. Am avut parte
si de o surpriza: un botgros (Coccothraustes), o pasare sperioasa si ascunsa, de
obicei, privirii. S-a apropiat pana la cativa pasi de forfota celorlalte pasari, oare
sa fi ravnit si el la painea aruncata de mine?
In compensatie, ca tot n-am avut ocazia sa-l vad in Cismigiu, intors acasa, la
coltul blocului am vazut un macaleandru. Asta-i cunostiinta veche, il vad
frecvent in zona si iarna si vara.
stefan s.
29 martie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu