Iarna in martie, cod portocaliu de viscol si ninsori in Bucuresti.
In blocul din fata, o batrana hraneste la geam cateva vrabii
zgribulite.
Ciori posace, grauri zburand bezmetici; un uliu a dat iama in
vrabiile de la fereastra noastra. In arborele de Maclura,
Madalin, mierloiul meu, sade posomorat: nu-i cade bine
aceasta rasturnare de situatie...Si-n tot pustiul asta alb, un
graure canta!
Madalin canta numai dimineata si seara; in fiecare dimineata
ma trezeste cu fluieratul lui. A devenit tot mai matinal, doar in
ultimele zile nu i-a mai ars de dat concerte.
Daca tot ma trezeste dis-de-dimineata, am notat orele cand
incepe sa se dea in spectacol:
- 17 martie: h5 si 15 min.
- 18 martie: h5 si 10 min.
- 19 martie: h5 si 00min.
- 20 martie: h4 si 50min.
- 21 martie: h4 si 40min.
- 22 martie: h4 si 40min.
- 23 martie: nu l-am auzit (am dormit bustean);
- 24 martie: nu - dimineata friguroasa: 5 grade pe minus;
- 25 martie: nu - dimineata friguroasa: 4 grade pe minus;
- 26 martie: nu - viscol, iarna adevarata.
Cand scriu aceste randuri, doua cotofene, cu tinuta lor sobra si
cu un aer visator, pasesc agale prin zapada de pe blocul vecin.
Facand referire la albul din penajul cotofenei Jules Renard
scria: ,,Ii ramane totdeauna din iarna trecuta putina zapada"...
Zapada ar fi destula si peste tot, caci iarna asta nu se lasa
induplecata sa plece.
stefan s.
26 martie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu