Semne de primavara

Da, semne de primavara: un zarzar inflorit, undeva pe langa 
Ateneul Roman. In Cismigiu, tufele de Forsythia au deja 
culoarea lamailor. Tot aici, la Izvorul lui Eminescu, trei flori 
de grausor (Ficaria verna) dau o pata de culoare cenusiului 
din jur. - Zabovesc putin: ,,Ce planta minunata!", asa spunea 
despre acest grausor Ion Simionescu in ,,Flora Romaniei". 
Intr-adevar, grausorul are o biologie interesanta -.
In Cismigiu, daca e mare concurenta, mierloii se intrec in cantec 
si peste zi. Madalin al meu, mai comod din fire, canta doar seara 
si dimineata. Ce inseamna sa nu porti grija unor rivali seriosi! 
Cel mai mic mamifer din lume este liliacul-bondar: are dimensiunea 
insectei al carui nume il poarta - asa citesc pe coperta a 4-a a 
unei carti rasfoite intr-o librarie din Centru. Tot in Centru, pe 
trotuar, o jumatate de mamaliga, un pumn de boabe de grau si vreo 
20 de vrabii adunate in jurul lor. Chiar in inima cetatii mamaliga 
romaneasca are mare cautare! 
Aflu de la TV: castorul rezista sub apa pana la 15 minute - si poate 
sa si manance in acelasi timp! Puii acestor animale dintoase nu se 
pot scufunda, plutesc deasupra apei ca un dop! Raman in preajma 
parintilor vreo doi ani; si stiti de ce? Ca sa invete sa doboare un 
copac! 
Seara, pe la ora 19, pe nor, ploaie si intuneric, cateva stoluri de ciori 
imi croncane pe la fereastra. Da, am aflat si noi: vin ninsori, chiar 
daca suntem spre sfarsitul lui martie.
Spunea Jules Renard: ,,Stelele. La Dumnezeu s-a aprins lumina". 
Noaptea asta, cand ploaia imi joaca marunt pe pervazul ferestrei,
Dumnezeu si-o petrece cu lumina stinsa! 
(Jurnal de pasarar, fila de astazi).

stefan s. 
21 martie 2013