Gugustiuci si salcami, un strop de istorie

Voi nota cateva randuri despre gugustiuci (Streptopelia decaocto),
ca tot ii ingras toata ziua la fereastra. 
In tinerete, cand frecventam un cenaclu literar (de anonimi), mi-a 
fost dat sa aud un lung poem istoric despre daci si romani citit de 
un coleg al meu. La un moment dat, printre versurile acestui poem 
si-au facut aparitia un salcam si cativa gugustiuci!...Eroare istorica, 
nu aveau ce cautau aici! Salcamul a aparut la noi pe la jumatatea 
secolului al XVIII-lea, iar gugustiucii...mult mai tarziu. 
Iata cateva date despre gugustiuc (la S. Pascovschi, ,,Din istoricul 
patrunderii gugustiucului in Romania", Revista VPS nr. 8 din 3 
martie 1969), pe scurt, nu lungesc cuvantul meu: 
- 1925-1926: putini gugustiuci in Bucuresti, autorul credea ca au 
fost scapati din vreo colivie (voliera); 
- ,,in afara Capitalei nu i-am observat pana in 1931", in sudul tarii. 
- expasiunea in tara ar fi inceput din anul 1936: 
   - in Moldova: 
       - Focsani, 1946 
       - Iasi, 1947 
       - Botosani, 1955 
   - in Ardeal, gugustiucii au patruns mai tarziu, dupa 1949. 
Expansiunea gugustiucului e una naturala; Asia de sud este tara lui 
de origine, la noi venind din Asia Mica. In locurile natale gugustiucul 
era o pasare migratoare, la noi a devenit sedentara si antropofila! 
Depinde de om, asa cum depind si porumbeii din parcuri. 
E o pasare frumoasa, cuminte, blanda, mult mai atragatoare decat 
ruda ei porumbelul (dupa parerea mea). Imi plac gugustiucii, 
intotdeauna am hranit astfel de pasari la fereastra. 

stefan s. 
22 martie 2013