Salteaua cu greieri

Am poposit cca 20 de minute pe o banca in Cismigiu; pe 
lac cantau broastele, iar din tufisuri se auzeau mierlele.
Pe banca din fata mea, o fata tanara citea dintr-o carte: 
,,SOS Natura in pericol!" - cu multi ani in urma am citit 
si eu aceasta carte. 
,,Poetul sta pe o piatra si mediteaza", asa spunea Ion 
Gheorghe. Eu, mai comod de felul meu - si chiar daca 
nu sunt poet - iata la ce-am meditat stand pe banca aceea: 
primavara e cel mai scurt anotimp: cu flori, cu fluturi, cu 
gaze cu tot, se trece in cateva zile. Si vine vara, cu caldura 
ei sahariana, cu multa lehamite si cu nopti nesfarsite cand 
fierbi in suc propriu. Si cand iti vine sa fugi undeva pe 
coclauri, dupa nitica racoare, si sa uiti de marele oras si de
betoanele lui incinse. 
,,Vara, pamantul e o saltea imensa umpluta cu greieri", 
spunea Ctin Toiu. 
Da, mi-e dor de verile de altadata, cand pe dealurile 
copilariei mele nu stiam ce-i aceea canicula, lehamite si 
nopti nedormite. 
De aceea, traiesc primavara din plin, cu toti porii si cu 
toate simturile mele, stiind ca dupa ea urmeaza caniculara 
vara si singurul anotimp pe care pot sa spun ca il detest 
cu adevarat. 
(Jurnal de pasarar, fila din 23 aprilie 2013)

stefan s. 
4 mai 2013