Da, semne de primavara: un zarzar inflorit, undeva pe langa
Ateneul Roman. In Cismigiu, tufele de Forsythia au deja
culoarea lamailor. Tot aici, la Izvorul lui Eminescu, trei flori
de grausor (Ficaria verna) dau o pata de culoare cenusiului
din jur. - Zabovesc putin: ,,Ce planta minunata!", asa spunea
despre acest grausor Ion Simionescu in ,,Flora Romaniei".
Intr-adevar, grausorul are o biologie interesanta -.
In Cismigiu, daca e mare concurenta, mierloii se intrec in cantec
si peste zi. Madalin al meu, mai comod din fire, canta doar seara
si dimineata. Ce inseamna sa nu porti grija unor rivali seriosi!
Cel mai mic mamifer din lume este liliacul-bondar: are dimensiunea
insectei al carui nume il poarta - asa citesc pe coperta a 4-a a
unei carti rasfoite intr-o librarie din Centru. Tot in Centru, pe
trotuar, o jumatate de mamaliga, un pumn de boabe de grau si vreo
20 de vrabii adunate in jurul lor. Chiar in inima cetatii mamaliga
romaneasca are mare cautare!
Aflu de la TV: castorul rezista sub apa pana la 15 minute - si poate
sa si manance in acelasi timp! Puii acestor animale dintoase nu se
pot scufunda, plutesc deasupra apei ca un dop! Raman in preajma
parintilor vreo doi ani; si stiti de ce? Ca sa invete sa doboare un
copac!
Seara, pe la ora 19, pe nor, ploaie si intuneric, cateva stoluri de ciori
imi croncane pe la fereastra. Da, am aflat si noi: vin ninsori, chiar
daca suntem spre sfarsitul lui martie.
Spunea Jules Renard: ,,Stelele. La Dumnezeu s-a aprins lumina".
Noaptea asta, cand ploaia imi joaca marunt pe pervazul ferestrei,
Dumnezeu si-o petrece cu lumina stinsa!
(Jurnal de pasarar, fila de astazi).
stefan s.
21 martie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu