- foto: șt. s - |
În drum spre casă, cu patru sacoșe grele. Le-am lăsat jos, să-mi
trag puțin sufletul. La un metru de mine, pe tulpina unui plop, un
Parus major. Deloc speriat, glăsuia dulce și subțire, cu ochii la mine.
Unde-i aparatul foto când ai nevoie de el? L-aș fi fotografiat și i-aș
fi înregistrat glasu-i delicat. Nu întâlnești la tot pasul astfel de pițigoi
netemători în prezența omului.
S-a oprit o bătrână lângă mine.
- La ce vă uitați așa atent?
- La copacul din față...
- Ce se mișcă acolo?
- O pasăre.
Pițigoiul, văzând doi gură-cască la un metru de el, a zburat și ne-a
lăsat în plata Domnului.
Bătrâna: - Era un sturz?
- Sunteți pe-aproape, doamnă...
Bătrâna a plecat. Corcodușii, în adierea unui vânt subțire, își scuturau
floarea... Deh! e primăvară... Un graure fluiera într-un plop din
vecinătate. Aș mai fi zăbovit, aerul mirosea plăcut, iar cerul avea
culoarea limpede a petalei de saschiu... Mi-am luat sacoșele grele și am
pornit spre casă. Spre treburile și grijile zilnice.
- foto: șt. s - |
ștefan s.
3 aprilie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu