Dintr-un mar, pierdut de cineva pe strada, ciugulea un
graur. Pasarea asta nici macar nu se sinchisea de acel
du-te-vino al trecatorilor.
E anotimpul graurilor, locurile inverzite sunt pline de
freamatul lor.
Dragute pasari; au cantec diversificat, sunt buni imitatori,
caci au mare lipici la tot felul de melodii exotice.
Cei doi grauri din plopul din fata blocului meu nu-si mai
vad capul de treburi. Unul dintre ei, cred ca masculul -
cand ii vad impreuna reusesc sa-i deosebesc - era zilele
trecute cu ciocul plin de omizi prazulii. Va dati seama ce
bucurie pe gusulitele puilor!...Vine tati acasa, si striga din
prag:
- Ian priviti, copii, au sosit delicatesele!
Incercati sa va imaginati pe fiecare dintre voi facand acelasi
lucru... N-ar avea niciun haz, nu-i asa!
(insemnare veche in Jurnalul de pasarar)
stefan s.
21 iulie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu