Nu mi s-a mai intamplat sa fiu atacat de pasari. Cel
mult, in copilarie, de vreun curcan furios sau vreun
gascan destrabalat.
Am fost atacat, zilele acestea, de o cioara griva, pe
aleea pe care ma intorc acasa. Nu a reusit sa imi dea
sapca jos din cap, dar nici mult nu mai avea. Si tot
scandalul asta, pentru un pui ciufulit (puiul ei, al
ciorii, se intelege). In timp ce ea ma ataca si ma
,,palmuia" cu aripile peste ceafa, eu eram preocupat
sa-i pozez odrasala.
Ia uite, ce frumoasa e:
N-am fost singurul atacat de cioara cea razboinica; in
fata mea, a fost atacat un batran: sarmanul, se speriase,
a rupt o creanga dintr-un pom, sa se apere; in spatele meu,
au fost atacate cateva mamici, care se intorceau cu copiii
de la gradinita. Cei mici, agitati, deja pusesera mana pe
pietre si bolovani.
Iata si cioara cea razboinica (nu prea a vrut sa stea ca sa
fie trasa in poza):
Iar aceasta e aleea pe care s-a petrecut incidentul (de fapt,
incidentele, ca am fost atacat doua zile la rand, pe 22 si
23 mai):
Ciorile solitare s-au inmultit in zona in ultimul timp.
Iar instinctul lor matern e firesc, vorba proverbului: ,,Orice
cioara isi apara puiul". De ce-ar face aceasta cioara griva o
exceptie de la regula?
stefan s.
25 mai 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu