Nu mi s-a mai intamplat sa fiu atacat de pasari. Cel
mult, in copilarie, de vreun curcan furios sau vreun
gascan destrabalat.
Am fost atacat, zilele acestea, de o cioara griva, pe
aleea pe care ma intorc acasa. Nu a reusit sa imi dea
sapca jos din cap, dar nici mult nu mai avea. Si tot
scandalul asta, pentru un pui ciufulit (puiul ei, al
ciorii, se intelege). In timp ce ea ma ataca si ma
,,palmuia" cu aripile peste ceafa, eu eram preocupat
sa-i pozez odrasala.
Ia uite, ce frumoasa e:
N-am fost singurul atacat de cioara cea razboinica; in
fata mea, a fost atacat un batran: sarmanul, se speriase,
a rupt o creanga dintr-un pom, sa se apere; in spatele meu,
au fost atacate cateva mamici, care se intorceau cu copiii
de la gradinita. Cei mici, agitati, deja pusesera mana pe
pietre si bolovani.
Iata si cioara cea razboinica (nu prea a vrut sa stea ca sa
fie trasa in poza):
Iar aceasta e aleea pe care s-a petrecut incidentul (de fapt,
incidentele, ca am fost atacat doua zile la rand, pe 22 si
23 mai):
Ciorile solitare s-au inmultit in zona in ultimul timp.
Iar instinctul lor matern e firesc, vorba proverbului: ,,Orice
cioara isi apara puiul". De ce-ar face aceasta cioara griva o
exceptie de la regula?
stefan s.
25 mai 2013
A plouat, in sfarsit!
Si pasarile cerului simteau lipsa ploii si isi doreau o baie
strasnica.
foto: st. s
stefan s.
25 mai 2013
In inserare, un mierloi cantand.
Descoperiti pasarea!
- foto imi apartine -
stefan s.
18 mai 2013
 |
| Lastun |
Am vizitat cateva manastiri, asta a fost ieri.
Poate veti zice ca cele notate mai sus nu au nicio
legatura cu Jurnalul unui pasarar. Daca-i asa, atunci
va contrazic. Si va pun in fata doar doua argumente din
sfera religiosului si alese la intamplare:
1 - materializarea Duhului Sfant in porumbel
2 - prima inelare a unei pasari a fost facuta de un calugar
dintr-o manastire occidentala.
Dar sa-mi continui ideea. Manastirile sunt locuri
ideale pentru pasari pentru ca le ofera liniste si siguranta,
calugarii (si mai ales calugaritele) fiind oameni buni si
iubitori de frumos (cel putin asta inseamna calugar in
limba greaca).
Cat popor de pasari se adaposteste in umbra ocrotitoare
a manastirilor!
Uite, pe scurt, cateva cuvinte lamuritoare:
1 - Mrea Curtea de Arges: in zavoiul din fata si lateralul
manastirii cintezele dadeau un veritabil recital. Am mai
vazut florinti, pitigoi si silvii de camp (Sylvia communis).
Una din aceste silvii isi avea cuibul ascuns in gardul viu
din incinta manastirii.
2 - Mrea Cozia: stoluri guralive de drepnele, cu zborurile
lor iuti si fascinante. (Aici, cu cativa ani in urma, am vazut
acel pescarus albastru zburand chiar de sub zidurile mrii
si traversand Oltul). Din livada manastirii se auzeau tot
felul de triluri.
3 - Mrea Brancoveanu (Sambata de Sus): de aici lipseau
drepnelele, asa cum lipseau randunelele de la mrea Cozia,
stresinile fiind pline de cuiburi de lastuni. Erau pe putin o
suta de lastuni, toti agitati si grabiti sa-si termine cuiburile
de construit. Se mai gaseau stancute (si multi carabusi de
mai care zburau haotic in plina zi).
4 - Mrea Caraiman: aici lipseau zburatoarele salbatice, in
schimb am dat peste voliere cu porumbei si pauni. Pe mica
balta improvizata, printre banii de hartie aruncati de pelerini,
plutea o pereche de rate mandarin (Aix galericulata).
5- Mrea Sinaia: desi vizitata in inserare, la ora 21, cateva
drepnele mai trebaluiau pe sub stresinile ei.
In concluzie, cand vizitati o manastire, mai ales in sezonul
estival, fiti atenti si la ,,ingeri", caci veti vedea din belsug.
(foto imi apartine)
stefan s.
12 mai 2013
Stiti care a fost prima imagine a zilei? ...Doua berze!
Le-am vazut, la prima ora, cand ieseam din bloc.
Berzele aduc copii, asa se zice la tara. Cate berze vezi,
atatia copii vei avea (superstitia aceasta era valabila
pentru tinerii familisti). Si tinerii casatoriti de astazi
ar trebui sa fie cu ochii pe cer, sa fie atenti la intoarcerea
berzelor. Altadata, oamenii asa faceau. Cum, de regula,
berzele se intorc in stoluri, si casele celor de de mult
erau pline de prunci. Cate 12-15 copii aduceau pe lume
mamele de altadata.
Astazi, tinerii nu-si mai inalta ochii la cer, iar berzele
nu mai sunt consultate in problema maternitatii.
Berzele sunt pasari familiste - si de aici ar avea de
invatat tinerii nostri. Spune Ion Simionescu, in Fauna
Romaniei, pagina 97: ,,Trebuie de stiut ca rar animal e
mai credincios familiei sale, cum e cocostarcul. Isi
ingrijeste de nevasta, cand ea e tinuta pe cuib; ii aduce
regulat de mancare; ii tine de urat, stand intr-un picior
pe marginea cuibului sau ceva mai la o parte. (...) Nu
toti oamenii isi ingrijesc copiii cu atata gingasie, cum
cauta cocostarcul de puii sai. Le curata cuibul de
murdarii, le aduce regulat de mancare, ii apara pana la
moarte.''
De la aceasta ,,casnicie de necuvantatori" oamenii ar
avea inca multe de invatat.
stefan s.
9 mai 2013
... ciorile, aceste virgule negre pe fila insorita a unei
zile -
... ciorile solitare - s-au inmultit in ultimul timp; le
place singuratatea - o fi de bine? -
... diaconul Creanga tragand cu pusca in ciorile din
clopotnita Goliei -
... si Toparceanu - de unde atata imaginatie ca sa poti
descrie - lirico-umoristic - o banala cioara! -
... cu un ou alb in cioc, hoata cioara grivana; o surata
a ei, sfidand ridicolul, ca intr-o fabula moderna, pe o
craca, cu un ciolan in plisc! -
... inchei cu randurile superbe ale lui Jules Renard:
,,...O cioara.
Odinioara prevestea nenorocire unei pasari.
Am luat pusca si-am omorat cioara.
Nu se inselase".
(foto imi apartine)
stefan s.
7 mai 2013
Am poposit cca 20 de minute pe o banca in Cismigiu; pe
lac cantau broastele, iar din tufisuri se auzeau mierlele.
Pe banca din fata mea, o fata tanara citea dintr-o carte:
,,SOS Natura in pericol!" - cu multi ani in urma am citit
si eu aceasta carte.
,,Poetul sta pe o piatra si mediteaza", asa spunea Ion
Gheorghe. Eu, mai comod de felul meu - si chiar daca
nu sunt poet - iata la ce-am meditat stand pe banca aceea:
primavara e cel mai scurt anotimp: cu flori, cu fluturi, cu
gaze cu tot, se trece in cateva zile. Si vine vara, cu caldura
ei sahariana, cu multa lehamite si cu nopti nesfarsite cand
fierbi in suc propriu. Si cand iti vine sa fugi undeva pe
coclauri, dupa nitica racoare, si sa uiti de marele oras si de
betoanele lui incinse.
,,Vara, pamantul e o saltea imensa umpluta cu greieri",
spunea Ctin Toiu.
Da, mi-e dor de verile de altadata, cand pe dealurile
copilariei mele nu stiam ce-i aceea canicula, lehamite si
nopti nedormite.
De aceea, traiesc primavara din plin, cu toti porii si cu
toate simturile mele, stiind ca dupa ea urmeaza caniculara
vara si singurul anotimp pe care pot sa spun ca il detest
cu adevarat.
(Jurnal de pasarar, fila din 23 aprilie 2013)
stefan s.
4 mai 2013
