Si regilor li se face dor de randunele

Miros dulce de floare de corcodus si de prun. 
Nori catifelati, cantec de pasari si pentru intaia data anul 
acesta: in inalt, doua randunele...Toata iarna m-am gandit 
la ele - si acum, iata-le: dupa mii de km strabatuti, s-au 
intors acasa... Chiar si Carol al II-lea, in Insemnarile sale 
zilnice, pe care le-am citit de curand, se arata a fi bucuros 
de intoarcerea randunelelor.  Natura are acelasi farmec si 
pentru regi dar si pentru muritori de rand ca mine. 
Mi-am amintit de un fost coleg de munca care, cu cativa 
ani in urma, se mira, auzindu-ma pe mine, ca exista randunele 
in Bucuresti. Fugi, ma, de-aici, mi-a zis, randunelele traiesc 
la tara, prin grajduri si pe sub stresini de casa. Le-am vazut 
si eu, cand eram copil, la bunici. Ce sa caute randunelele in 
Bucuresti? 
Cand te-ai uitat ultima data la cer? l-am intrebat. 
De cer imi arde mie, s-a necajit fostul meu coleg... 
Era in luna august si cerul Bucurestiului era viu de ciripitul  
dulce si de zborul iute al randunelelor. 
Uneori, chiar si o privire pe fereastra ne-ar putea clati ochii si 
ne-ar primeni lumea launtrica.
(Jurnal de pasarar, fila din 6 aprilie 2013). 

stefan s. 
15 aprilie 2013