Randuri despre frumusetea lumii

N-am nevoie de flori, pot trai si fara ele...Mai sa fie! 
Oare am putea trai si fara fluturi si pasari? 
Specialistii nu glumesc: daca ar disparea toate albinele, 
viespile si bondarii din lume (si sunt vreo 20 de mii de 
specii de himenoptere) in cel mult o luna de zile lumea 
ar deveni o lada de gunoi. 
Intr-adevar, depindem de tehnologie, nimic de zis, dar 
sa nu neglijam natura. Dumnezeu a creat intai natura, cu 
tot cortgiul ei de frumuseti, si abia spre finalul existentei 
noastre l-a binecuvantat pe om cu implinirile stiintifice. 
Sa nu ne mintim si sa nu ne furam caciula singuri: daca 
stam in fata unui calculator, uitand de tot si de toate, asta 
nu dovedeste ca natura nu mai inseamna nimic pentru noi. 
Ne-am gandit vreodata ca un banal nor, uneori stingher pe 
cer si care se topeste in inalt ca o bucatica de frisca intr-o 
cana cu cafea, poate fi mai important pentru existenta 
noastra decat cel mai sofisticat calculator sau televizor din 
lume? 
Au inflorit pomii si au aparut fluturii, vitrina lumii si-a primenit 
decorul. Daca nu noua, atunci cui sa fie dedicate aceste 
frumuseti ale lumii? 

stefan s. 
18 aprilie 2013

Una si aceeasi lume

Gata, s-au intors randunelele: au ocupat bucata lor de cer, 
sunt de-ale case de-acum. 
Nu mai are dreptate latinul: Una hirundo non facit ver. 
Le-am vazut ciugulind pamant umed: se ingheaga familii si 
se construiesc cuiburi...Are cine sa se ocupe de cer, de inaltul 
lui, ca de grijile lumesti, inimitabili, se ocupa oamenii. 
Anul asta, primele doua randunele le-am vazut pe 6 aprilie. 
In ceilalti ani, de la care mai pastrez insemnari, iata cand 
le-am vazut intaiasi data: 
- 2010: 2 aprilie (2 randunele) 
- 2011: 15 aprilie (una singura) 
- 2012: 16 aprilie (mai multe). 
Exista un sitte - www.springalive.net - pe care doritorii pot 
oferi informatii despre primele pasari migratoare vazute. Se 
intocmeste o harta la nivel european; orice informatie e bine 
venita.
Pasarile nu traiesc intr-o lume a lor: si noi si ele avem aceeasi 
lume unica si irepetabila. 

stefan s. 
17 aprilie 2013

Si florile vorbesc...

In Gradina Florilor Vorbitoare, pentru a insufleti aceasta
lume a tacerii, Alice se adreseaza unui crin:
,,Ah, Crin Tigrat, as vrea sa poti vorbi!"
Si Crinul Tigrat raspunde in numele tuturor florilor:
,,Putem vorbi cand e cineva in preajma cu care merita
sa vorbesti!"
Daca Natura ar putea vorbi, multora dintre noi nici ca ar
merita sa ne adreseze vreun cuvant!

stefan s. 
16 aprilie 2013

Si regilor li se face dor de randunele

Miros dulce de floare de corcodus si de prun. 
Nori catifelati, cantec de pasari si pentru intaia data anul 
acesta: in inalt, doua randunele...Toata iarna m-am gandit 
la ele - si acum, iata-le: dupa mii de km strabatuti, s-au 
intors acasa... Chiar si Carol al II-lea, in Insemnarile sale 
zilnice, pe care le-am citit de curand, se arata a fi bucuros 
de intoarcerea randunelelor.  Natura are acelasi farmec si 
pentru regi dar si pentru muritori de rand ca mine. 
Mi-am amintit de un fost coleg de munca care, cu cativa 
ani in urma, se mira, auzindu-ma pe mine, ca exista randunele 
in Bucuresti. Fugi, ma, de-aici, mi-a zis, randunelele traiesc 
la tara, prin grajduri si pe sub stresini de casa. Le-am vazut 
si eu, cand eram copil, la bunici. Ce sa caute randunelele in 
Bucuresti? 
Cand te-ai uitat ultima data la cer? l-am intrebat. 
De cer imi arde mie, s-a necajit fostul meu coleg... 
Era in luna august si cerul Bucurestiului era viu de ciripitul  
dulce si de zborul iute al randunelelor. 
Uneori, chiar si o privire pe fereastra ne-ar putea clati ochii si 
ne-ar primeni lumea launtrica.
(Jurnal de pasarar, fila din 6 aprilie 2013). 

stefan s. 
15 aprilie 2013

Pasi prin lumea pasarilor

Aveam 14 ani cand mi-am cumparat prima carte despre pasari. 
Ce fericit am mai fost atunci! 
Abia venit in Bucuresti, locuiam in internatul scolii, intr-o camera 
cu mai multi colegi. Fiecare cu preocuparile lui, dar niciunul dintre 
ei cu ,,pasarele'' la cap. De aceea, vazandu-mi cartea, colegii mei 
m-au catalogat imediat: un ciudat! 
O carte despre pasari nu prea are cautare, nu se inghesuie prea 
multi sa o citeasca. De frica colegilor - ar fi fost in stare sa mi-o 
rupa, sau sa mi-o arunce pe geam, cum am patit, mai tarziu, cu o 
carte de versuri - am dus cartea la biblioteca scolii. O cunosteam 
pe doamna de aici, ma simpatiza chiar, asa ca, de multe ori mergeam 
la biblioteca scolii ... ca sa citesc propria-mi carte! 
Apoi, in prima vacanta am dus cartea la tara, unde in vreo doi ani a 
ajuns ferfenita (asta fiind opera fratelui meu, care era mic pe atunci). 
Cartea am cumparat-o cu oarece sacrificii. Mi-a trimis mama 25 de 
lei, cu care as fi putut vedea vreo 10 filme la cinema, dar am preferat 
sa vad doar doua filme si sa-mi cumpar cartea. Cartea costa 19 lei, 
un pret mare pentru buzunarul meu de elev internist. 
Dar n-am scris despre ce carte vorbesc aici. ,,Pasi prin lumea 
pasarilor" a fost prima carte cumparata de mine dupa ce am venit in 
Bucuresti. Textul cartii era captivant pentru un copil de 14 ani - stim 
cu totii ce limbaj poetic are scriitura lui Ionel Pop - poate daca as fi 
dat peste lucrarea vreunui ornitolog serios, nu m-ar fi atras asa. 
Ilustratiile cartii apartineau lui Dumitru Ionescu, cel care a mai ilustrat, 
printre altele, ,,Uzina Flora"a lui Tudor Opris si ,,Uzina Aqua" a lui 
Mihai Bacescu, carti aparute in 1980 si respectiv 1983, cand numele 
lui D. Ionescu aparea deja incadrat in chenarul negru al autorilor raposati. 
Au trecut vreo 35 de ani de cand am cumparat prima mea carte despre 
pasari. O rasfoiesc acum, abia cumparata de la un anticariat, cu un 
strop de nostalgie dupa vremea scursa. Si ma gandesc ca as fi putut 
avea dascali buni, daca mi-as fi dat silinta sa-mi port mai des pasii prin 
aceasta fascinanta lume a pasarilor. 

stefan s. 
14 aprilie 2013

Rate, ploaie si floricele de porumb

Zi ploioasa si mohorata. Seara, la ora 18, pe o ploaie insistenta 
eram in Cismigiu. Pe lac, in putina apa, trei perechi de Anas 
platyrhynchos. M-am oprit, pe pod, in ploaie si am privit la una 
din aceste perechi de pasari, aflata chiar langa pod. 
- Va plac?...am auzit o voce langa mine. 
Era un gardian din parc. 
- Da, am zis. 
- Si mie...Le-am dat paine sa manance. 
Intr-adevar, cele doua rate ciuguleau din cateva bucati de paine. 
Pe mal si pe digul lacului era aruncata o suficenta cantitate de 
resturi de floricele de porumb. Din aceste resturi ciuguleau mai 
multe pasari: grauri, mierle, cativa pitigoi, vrabii, gugustiuci. 
L-am rugat pe acel gardian, ca tot zicea ca ii plac pasarile, sa ii 
sfatuiasca pe proprietarii acelei masini de floricele sa nu mai 
arunce resturile la pasari. Contin multa sare si fac mai mult rau 
decat bine. 
La intoarcerea din oras, unde am avut de rezolvat unele treburi, 
am zabovit iarasi in Cismigiu: jumatate de ora, intre 19,30 si 20, 
pe intuneric si ploaie. In afara de cativa ,,catelari", Cismigiul era 
pustiu. Dar animat de cantecul asurzitor al mierlelor si de 
bolboroseala afona a broastelor de pe lac. 
(Jurnal de pasarar, fila din 3 aprilie 2013). 

stefan s.
13 aprilie 2013

Scoala...in natura

Se cunoaste ca e saptamana Scolii altfel, centrul orasului era plin  
de grupuri de elevi. Si in Cismigiu era aceeasi forfota scolareasca! 
Am vazut dascali vorbindu-le copiilor despre natura, citindu-le 
numele copacilor de pe tablite, mirandu-se si ei de platanii uriasi 
din mijlocul parcului. 
Tineretul ar trebui scos mai des in natura si desprins asfel de vraja 
nefasta a calculatorului. Ar trebui sa existe lectii in aer liber, chiar 
si dascalii ar avea nevoie de putina contemplare a naturii. 
Trecand pe langa aceste grupuri de elevi, am vazut ca exista si 
dascali deficitari in cunoasterea unor lucruri de-a dreptul elementare. 
O fetita, cu un balon colorat in mana, si-a intrebat profa: 
- Ce pasari sunt acestea, doamna? 
Doamna, o femeie in varsta si durdulie, s-a uitat cu suficent dezinteres 
la cele doua pasari. 
- Cred ca sunt stancute, a zis in cele din urma. 
- Ce frumoase...ce pestrite sunt! s-a mirat fetita. 
Tocmai treceam pe langa grupul lor si am auzit discutia. 
- Sunt grauri, i-am zis fetitei, si mi-am vazut de drum. N-am vrut ca 
fetita aceasta, curioasa din fire, sa traiasca cu sentimentul ca stancutele 
sunt... pestrite! 
- Auziti, doamna, nu sunt stancute, sunt grauri..., am auzit-o pe fetita 
zicandu-i profesoarei. 
- Asa o fi, a zis doamna...tot pasari sunt! 
In mijlocul naturii, toata lumea are de invatat cate ceva. Daca scoala 
romaneasca ar fi mai des ... altfel decat in mod obisnuit, ce bine ar fi! 
(Insemnare de ieri, 2 aprilie 2013). 

stefan s. 
3 aprilie 2013

O poveste cu Piu-piu

Ieri am vazut primul fluture pe anul asta - si nu o albilita oarecare, 
ci un fluture mare, frumos colorat cu rosu-violet si negru: zbura 
bezmetic de atat lumina, cat pe ce sa dea peste mine! 
In Cismigiu, intre orele 10 si 11. Pasaret observat: 
- Anas platyrhynchos - o pereche; lacul are putina apa.
- Motacilla flava - 2 expl.
- Carduelis chloris - 2 expl. 
- Parus caeruleus - in arborele de Maclura pomifera. 
- Parus major - cantecul lor se aude peste tot. 
- Turdus merula - de asemenea, prezenta sonora.  
- Dendrocopos syriacus - doua perechi; una dincolo, cealalta 
dincoace de pod. A doua pereche se hranea; el si ea, impreuna, 
intr-un corcodus, de pe malul lacului. Se foloseau de asa-zisa 
,,nicovala": culegeau samburi uscati de corcodusa de pe jos si ii 
spargeau aici. Si totul se petrecea la nici 3 m de mine; se stie ca 
sunt destul de sfioase aceste pasari. Dupa ce au plecat, am cercetat 
,,nicovala" din corcodus, aflata la cca 2 m de sol: am gasit aici mai 
multe coji de la samburii sparti. (Tot acum am vazut si florintii; au
coborat in iarba, la doar doi metri de picioarele mele !). 
In timp ce le urmaream la lucru pe cele doua D. syriacus, s-a oprit 
langa mine si o mamica cu fetita ei de vreo 3 anisori. 
- Piu-piu! s-a bucurat fetita...Piu-piu!...si intindea manutele spre cele 
doua ciocanitori. 
A meritat sa vad bucuria din ochii acelei fetite, interesul ei pentru cele 
doua piu-piu. Copiii percep cu alte simturi realitatea, natura e vie si 
atractiva pentru ei. 
Seara, cu coatele pe geam, am baut un ceai si am admirat superbul 
apus de soare. Antenele de pe blocuri si intreg vazduhul erau pline de 
grauri inca neasezati la casa lor. Cativa pescarusi razleti si, in departare, 
doua rate salbatice se grabeau spre Lacul Morii, sa nu le prinda noaptea 
pe drum. Numai Madalin, mierloiul meu, cocotat in varful teiului, a 
cantat pana cand noaptea a imprumutat intreaga culoare din penajul lui. 
(Jurnal de pasarar - din fila de jurnal de ieri, 1 aprilie 2013). 

stefan s. 
2 aprilie 2013

O frantura de curcubeu

A iubi pasarile inseamna a iubi natura, iar a iubi natura inseamna 
a respecta viata. Viata inseamna tot ce exista in jurul nostru, de la 
pasari, fluturi si pomi si pana la semenii nostri. 
In fiecare pasare e un strop de viata, cum in fiecare om ar trebui 
sa existe un mic imbold de a cunoaste viata. 
Cum spunea Einstein: Nu am un talent anume, sunt doar curios din 
fire! 
Daca am avea putina curiozitate, am vedea ca in simplu zbor al unei  
pasari exista o frantura de curcubeu care leaga doua lumi din ce in ce 
mai separate: lumea inconjuratoare de lumea noastra interioara. Ne 
instrainam tot mai mult de viul din jurul noastru, spre marea noastra 
saracie sufleteasca. Nu traim doar prin fortele proprii, vietuim si 
datorita unui pom uitat adesea in vitregia anotimpurilor. Nu traim doar 
pentru noi, ci si pentru banala pasare ce canta pe o ramura inflorita. 
Daca n-ar fi natura, n-am mai fi nimic, poate doar o mana de lut risipita 
in cenusa istoriei. O biata amintire, pe care n-ar trai-o si n-ar 
rememora-o nimeni. 
De aceea, a vorbi despre pasari inseamna a vorbi despre propria 
noastra viata, despre eul nostru launtric care, fara sa constientizam acest 
lucru, insufleteste tot ce are dreptul la existenta. 
Asadar, sa privim cu atentie o pasare: in zborul ei exista si o particica 
din sufletul nostru! 

Astazi e 1 aprilie si - nu-i nicio pacaleala - chiar e Ziua Pasarilor. 
Succes celor de la SOR, succes tuturor celor care isi rup o particica din 
viata lor pentru a o dedica acestor fapturi minunate care sunt pasarile!

stefan s. 
1 aprilie 2013