În drum spre casă, cu patru sacoșe grele. Le-am lăsat jos, să-mi trag puțin sufletul. La un metru de mine, pe tulpina unui plop, un Parus major. Deloc speriat, glăsuia dulce și subțire, cu ochii la mine. Unde-i aparatul foto când ai nevoie de el? L-aș fi fotografiat și i-aș fi înregistrat glasu-i delicat. Nu întâlnești la tot pasul astfel de pițigoi netemători în prezența omului. S-a oprit o bătrână lângă mine. - La ce vă uitați așa atent? - La copacul din față... - Ce se mișcă acolo? - O pasăre. Pițigoiul, văzând doi gură-cască la un metru de el, a zburat și ne-a lăsat în plata Domnului. Bătrâna: - Era un sturz? - Sunteți pe-aproape, doamnă... Bătrâna a plecat. Corcodușii, în adierea unui vânt subțire, își scuturau floarea... Deh! e primăvară... Un graure fluiera într-un plop din vecinătate. Aș mai fi zăbovit, aerul mirosea plăcut, iar cerul avea culoarea limpede a petalei de saschiu... Mi-am luat sacoșele grele și am pornit spre casă. Spre treburile și grijile zilnice.
E Ziua Păsărilor astăzi. Au și păsările o zi a lor, pe care, din păcate, o cinstesc doar cunoscătorii. Eu sunt un păsărar oarecare, în sensul naiv al cuvântului, nici măcar ornitolog amator nu mă pot numi. Cum notam în Jurnalul de anul trecut, eu nu sunt specialist, am acces la puține date tehnice, dar a urmări o pasăre în mediul ei natural - când îți stă la îndemână acest lucru - poate fi o opțiune pentru orișicine... În fiecare pasăre e un strop de viață, cum în fiecare om ar trebui să existe un mic imbold de a cunoaște și respecta viața. Iubind și respectând o pasăre, un pom sau o banală floare, ne iubim și respectăm pe noi înșine. Noi nu trăim într-o lume paralelă, nu suntem căzuți din cer - deși cu cerul avem legături văzute și mai ales nevăzute! -, de aceea nici nu trebuie să rămânem nepăsători la tot ce există în jurul nostru. O pasăre cântă și pentru noi, chiar dacă ea, tributară a unor instincte înnăscute, nu este conștientă de acest lucru. Ea cântă... și ne încântă și pe noi! Și pentru acest strop de cântec, pentru această puțină desfătare sufletească pe care ne-o aduce, ar trebui să-i fim recunoscători și să mulțumim cerului că pasărea există. Că încă mai există păsări, aceste delicate ființe și minunate poezii în mișcare!
